Disclaimer

Daca vor exista vreodată cititori ai acestei fițuici electronice, vă previn cât se poate de simplu: scriu precum vorbesc, adică mult. Mult și prost. Mai ales dacă mă aprinde vreun subiect. Și folosesc des cuvantul genial. Mă pierd printre idei, încep cu un lucru ca să dezvolt altceva, dar recitesc constant ceea ce scriu astfel încât aberații neintenționate n-am să public. Îmi place să cred că îmi argumentez punctele de vedere.

Frustrările mele, existențiale sau nu, sunt banalități pentru mulți și se schimbă de la o zi la alta, de unde și numele paginii. Citatul cu negru, ilizibil cum apare, nu promovează nici violența și nici pornografia. E o adaptare după o lege a lui Murphy și e o replică a unui oarecare caporal, dintr-un film ce și-a făcut loc printre preferatele mele: "The Last Castle", cu Robert Redford în rolul principal: He can have their hearts and minds, sir. As long as we got 'em by the balls. Mi se pare destul de aplicabil în realitatea plină de idealiști, care, mâncând ceva maroniu, încearcă să fie păpușari la rândul lor.

De ce m-am apucat să spamez pe un blog? Am refuzat la început, pentru că se instalase un sentiment general că dacă ții un blog ești mare scriitor și formator de opinii. Când am auzit că asta ar fi un standard, am propus subtil să și-l ia cu toții, care cred așa ceva, și să și-l îndese undeva unde nu ajunge lumina. Pe cât posibil, am încercat sâ evit efectul de turmă cam toată viața mea și nu aveam de gând să fac ceva ca să fiu în vreun trend. 

După ceva timp (ani), am ajuns la concluzia ca ar fi totuși o experință interesantă (întreținerea unei pagini de opinie și atât). Acum mă chinui să pun pe pagină un gadget care generează poze în care sunt căței. Și da, am reușit să evit cacofonia (mersi Alex).