Picătura care a căzut pe lângă

paharul era deja prea plin și răsturnat pe masă


Boomtown Rats-I Don't Like Mondays
Vezi mai multe video din Muzica

Pentru că ziua de luni pute. Și dacă ziua de luni merge aiurea, toată săptămâna o ia în aceeași direcție. Iar astăzi a fost o zi infectă. N-am putut să dorm, și după puținele ore în care nu-mi citeam viitorul în gumele lipite pe fundul patului colegului de deasupra, ore în care n-am reușit decât să moțăi puțin, m-am trezit anchilozat de la mijloc în sus. Am mers prin ploaie jumătate de Copou până la curs, am plecat din sala în care aveam cursul pentru că am crezut că am nimerit greșit (era goală când am ajuns, prima zi de facultate, explicabil). La întoarcere în cămin, am coborât la stația greșită pentru că vorbeam la telefon, și am urcat mai bine de jumătate din distanță la pas cu porumbeii. M-a îngrozit și Mândruță cu ce comparații mai făcea prin Dilemă ...

De știri nici vorbă, in Agronomie batea vantul, măcar de nu mă duceam prin ploaie până acolo și înapoi să văd. Pe deasupra mai primesc telefoane de la persoane din anul întâi să mă întrebe dacă fac seminare (tot nu înteleg de ce pe mine). Și parcă s-a prostit toată lumea în vacanță. Erau și înainte nelipsitele întrebări stupide pe la cursuri, care îmi stârneau doar mici zâmbete, dar azi am crezut că mă arunc din E-uri pe geeam. Și îi dădeau și apă la moară la o profesoară care insista să ne convingă de lucruri pe care le știm deja. Da, ȘTIM că NU facem practică TV! V-am crezut și susținut ideea de la început. Și ce e mai rău e că pare o persoană care ar avea atâtea de oferit ca om și ca profesor dacă ar trece peste un număr (mare) de idei preconcepute. Păcat.

Și ca să închei ziua frumos, aud iar oameni pe care îi respect aducând aprecieri capodoperei lui Porumboiu: "Polițist, adjectiv". Îmi asum cu cea mai mare deschidere posibilă atributul de om rupt de ceea ce înseamnă cultura, ca să pot afirma cu mâna pe inimă un anti-film mai mare și mai premiat ca mai-sus menționatul nu există.

Ce e grav e că eu nu sunt neapărat un om care se plânge. Tac, înghit și trec mai departe. Dar după o zi ca asta, cum să iți mai ardă cheful de ceva? M-am întors de bunăvoie prin ploaie în cămin. Poate încă nu ma trezisem.

Mai important,însă, este faptul că toate nimicurile ajung să te apese atât de tare, încât nu îți mai pasă de lucrurile cu adevărat importante. Și eu țineam ieri, chiar și astăzi cred, pe la amiază, discursuri pro-optimism și prostii cu partea plină a paharului. După o zi ca asta și după toată încăpățânarea din oameni, nu e mai bine să fii un măgar, un nesimțit? Să scuipi tu primul? Mai merită să ai bunăvoință? Astăzi, nu.

Later edit: Nu spune niciodată nu până nu sari gardul. Este ora 3 dimineața, și de o oră și ceva mă chinui să adorm pe ritmurile de manele karaoke cântate de douăzeci de obosiți, beți rangă. Am renunțat.