The Shawshank Redemption

Îmi fac de ceva timp curaj ca să mă uit la filmul cu cea mai mare notă de pe imdb. Din simplul motiv că multe dintre filmele care au câștigat Oscar-uri, sau au avut x nominalizări, au tratat subiecte sociale într-o manieră care mi-a lăsat un gust amar. O încercare forțată de a dramatiza fie prin simplitate fie prin scene lacrimogene. Și multe multe clișee. Două exemple care îmi vin acum rapid în minte sunt No Country for Old Men - 2007 și Slumdog Millionaire - 2009. Ambele filme bune dar care mi-au lăsat același gust amar.

E drept ca nu sunt nici eu o mare entitate culturală ca să diger filme cu adevărat bune. Am prejudecăți fals instituite față de cinematografia rusă și cea est-europeană care m-au împiedicat până de curând să văd adevărate capodopere.

Dar una peste alta, The Shawshank Redemption este o măiestrie de film, de la poveste, până la personaje și până la multitudinea de mesaje transmise. Nu regret că am așteptat atât de mult să îl văd. Poate nu l-aș fi înțeles la fel de bine acum 2-3 ani.

Acuma din film nu rămânem doar cu o grămadă de mesaje îngrămădite pe un ecran neîncăpător. Este închegată o poveste frumoasă despre speranta, libertate, în toate sensurile ei, despre împacarea cu sine, despre cum să combați un sistem care pare deja prost, și de ce nu, despre ghinion. Iar imaginile și replicile sunt cu adevărat puternice și majoritatea reflectă și realitatea noastră de zi cu zi.

Un mic exemplu. Morgan Freeman, după 40 de ani de pușcărie, lucrând o slujbă de doi bani și trăind în aceeași cameră în care un prieten al său s-a sinucis, cere voie să meargă la baie de la șeful său de raion. I se spune că nu e la grădiniță ca să ceară voie să se pișe (scuzată fie-mi exprimarea) și la baie trage concluzia: "Forty years I've been asking permission to piss. I can't squeeze a drop without say-so.".

Eu mă întreb mai simplu: după încă douăzeci de ani de "libertate", câți dintre noi vor mai fi în stare să nimerească baia singuri?

Și ca o notă personală, mi-am propus să-i găsesc pe cei care mi-au spus că în secolul 21 un film cu happy-end nu mai are priză la public, să le dau două palme peste ochelarii 3D de pe nas și să îi leg de un scaun pentru cele 135-140 de minute cât durează The Shawshank Redemption. Nu în fiecare zi un om trece prin cinci stadioane de căcăt ca să iasă mai curat decât la intrare. Și imaginea asta chiar nu vrei să o poți atinge 3D.